Articles

Noile Reguli de arbitraj ICC 2021 – 10 Amendamente de referinţă

Juridice | 14 Octombrie, 2020

Anul 2020 marchează o perioadă de tranziţie pentru mediul de afaceri, generată de nevoia de adaptare la noile realităţi sanitare, sociale şi economice. Lumea arbitrajului nu face excepţie, iar principalele instituţii arbitrale din Europa au reacţionat prin noi reglementări menite să sporească flexibilitatea, eficienţa şi transparenţa procedurilor arbitrale.

Printre aceste reglementări se numără noile Reguli de arbitraj LCIA[1] în vigoare din 1 octombrie 2020, descrise ca un set de reguli „progresive” din perspectiva utilizării tehnologiei în desfăşurarea procedurii,[2]  Protocolul VIAC[3] pentru organizarea audierilor arbitrale la distanţă și Ghidul SCC pentru utilizarea platformei online a SCC[4] revizuit la data de 25 mai 2020.

PNSA

Raluca Petrescu - Partner

În acest climat, în data de 8 octombrie 2020, Consiliul Executiv al Curții Internaţionale de Arbitraj a Camerei Internaţionale de Comerţ („Curtea ICC”) a adoptat într-o sesiune virtuală textul Regulilor de arbitraj ICC 2021 („Regulile ICC 2021”). Noile Reguli vor intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2021, fiind aplicabile cauzelor înregistrate începând cu acea dată. Cauzele iniţiate în perioada 1 martie 2017 – 31 decembrie 2020 sunt guvernate de Regulile de arbitraj ICC 2017 actualmente în vigoare („Regulile ICC 2017”).

PNSA

Alexandru Stan - Senior Associate

Potrivit declaraţiilor Preşedintelui Curţii ICC, Dl. Alexis Mourre, Regulile ICC 2021 au obiectivul de a spori atractivitatea arbitrajului ICC, atât pentru procedurile arbitrale complexe, cât şi pentru cele de valoare redusă, prin creșterea eficienţei, flexibilităţii şi transparenţei procedurilor.[5]

În cele ce urmează, vom prezenta 10 dintre cele mai importante amendamente pentru arbitrajul comercial[6] introduse prin Regulile ICC 2021, comparativ cu Regulile ICC 2017, în ordinea în care acestea sunt prevăzute de Reguli.

1. Modificări privind forma depunerii actelor procesuale şi calculul unor termene

Prin modificarea Art. 3 alin. (1), Regulile ICC 2021 renunță la formalitatea depunerii actelor procesuale pe suport de hârtie într-un anumit număr de exemplare (cu excepţia Cererii de Arbitrare şi a Răspunsului). Amendamentul păstrează esenţa prevederii, respectiv ca actele să fie comunicate către fiecare parte, fiecărui membru al tribunalului arbitral şi Secretariatului ICC.

Textul Art. 5 alin. (1) și (6) al Regulilor ICC 2021 clarifică faptul că termenul de 30 de zile depunere a Răspunsului la Cererea de Arbitrare, respectiv la Cererea Reconvenţională, curge de la „ data următoare datei primirii ” Cererii de Arbitrare, respectiv a Cererii Reconvenţionale, comunicate de către Secretariatul ICC.

2. Intervenţia terţilor (Joinder of additional parties)

Articolul 7 din Regulile ICC 2017 este suplimentat cu un nou alineat (5) care prevede o nouă situaţie în care terţii pot interveni într-o procedură arbitrală ulterior constituirii tribunalului arbitral.

În prezent, procedura intervenţiei terţilor prevede că cererile de intervenţie se depun la Secretariatul Curţii ICC care va decide dacă procedura arbitrală poate continua în privinţa intervenienţilor. Ca regulă, introducerea terților intervenienți în procedura arbitrală nu este posibilă după confirmarea sau numirea oricărui arbitru, fiind permisă cu titlu de excepţie dacă toate părţile sunt de acord, inclusiv terţul intervenient.

Prin Regulile ICC 2021 se clarifică faptul că în situaţia în care cererea de intervenţie este formulată după confirmarea sau numirea oricărui arbitru, decizia cu privire la admisibilitatea cererii aparţine tribunalului arbitral. Mai mult, tribunalul arbitral poate admite cererea de intervenţie fără să fie necesar acordul tuturor părţilor, însă doar dacă terţul intervenient acceptă autoritatea tribunalului arbitral astfel constituit şi aderă la Termenii de Referinţă încheiaţi. În evaluarea admisibilităţii cererii de intervenţie, tribunalul arbitral va ţine cont de competenţa sa prima facie de a soluţiona disputa cu privire la terţul intervenient, de momentul la care cererea a fost formulată, de posibilele conflicte de interese şi de impactul intervenţiei asupra procedurii arbitrale.

Regulile ICC 2021 clarifică deopotrivă faptul că un tribunal arbitral care admite o cerere de intervenţie nu se pronunţă asupra competenţei sale de a soluţiona disputa cu privire la terţul intervenient.

3. Conexarea procedurilor arbitrale (Consolidation of arbitrations)

Regulile ICC 2021 îşi propun să faciliteze conexarea procedurilor arbitrale și să lărgească sfera cazurilor în care multiple dosare ICC pot fi conexate.

Pe de o parte, prin modificarea literei b) a Art. 10, Regulile ICC 2021 facilitează conexarea procedurilor formulate în temeiul acelorași convenţii arbitrale, eliminând cerințele aplicabile în prezent ca arbitrajele supuse conexării să se desfăşoare între aceleaşi părţi şi să vizeze litigii care decurg din acelaşi raport juridic și ca respectivele convenţii să fie constatate de Curtea ICC ca fiind compatibile.

Pe de altă parte, prin modificarea literei c) a Art. 10, Regulile ICC 2021 reglementează posibilitatea conexării procedurilor arbitrale și în cazul când cererile au fost formulate în temeiul unei sau unor convenţii arbitrale diferite (convenţii arbitrale distincte din punct de vedere al conţinutului), cu condiția ca arbitrajele să se desfăşoare între aceleaşi părţi şi sa vizeze litigii care decurg din acelaşi raport juridic, iar Curtea ICC să constate că respectivele convenţii arbitrale sunt compatibile.

Celelalte criterii prevăzute la Art. 10 din Regulile ICC 2017 pe care Curtea ICC le are în vedere în decizia asupra conexării, precum dacă unul sau mai mulți arbitri au fost confirmați sau numiți în mai multe dintre arbitrajele supuse conexării, sunt menținute de Regulile ICC 2021.

4. Dezvăluirea terţilor finanţatori

Părţile pot apela la serviciile unor terţi pentru finanţarea costurilor aferente procedurii arbitrale. Existenţa unor astfel de actori cu un interes economic direct în rezultatul arbitrajului poate genera situaţii de conflict de interese de natură să afecteze obligaţia arbitrilor de a rămâne independenţi şi imparţiali pe toată durata procedurii arbitrale.

Pentru a evita astfel de conflicte de interese ale arbitrilor, Regulile ICC 2021 transformă recomandarea părţilor de a dezvălui terţii finanţatori[7] într-o veritabilă obligaţie. Astfel, potrivit noului alineat (7) al Art. 11 din Regulile ICC 2021, părţile au obligaţia de a informa prompt Secretariatul ICC, tribunalul arbitral şi celelalte părţi de existenţa şi identitatea oricăror entităţi cu care au încheiat acorduri de finanţare a litigiului şi care ar avea un interes economic în rezultatul arbitrajului.

5. Numirea membrilor tribunalului arbitral de către Curtea ICC în pofida convenţiei părţilor

Regulile ICC 2021 conferă puteri sporite Curţii ICC în legătură cu constituirea tribunalului arbitral, cu scopul declarat de a proteja integritatea procesului arbitral.[8]

Prin efectul noului alineat (9) al Art. 12, Curtea ICC este autorizată să nu ia în considerare convenţia părţilor cu privire la modalitatea de constituire a tribunalului arbitral şi să numească ea însăşi membrii tribunalului, în situaţii în care convenţia părţilor este profund inechitabilă. Curtea ICC nu poate însă uza de acest drept decât în „circumstanţe excepţionale”, cu scopul limitat de a „evita un risc semnificativ de tratament inechitabil şi nedreptate care poate afecta validitatea hotărârii.”

Dreptul părtilor de a alege tribunalul arbitral este fundamental în arbitraj şi totodată unul dintre motivele pentru care părţile recurg la arbitraj în detrimentul instanţelor naţionale. Prin urmare, considerăm că este esențial ca, în exercitarea acestor noi puteri, Curtea ICC să nu acţioneze discreţionar, ci să intervină doar dacă modalitatea de numire a arbitrilor convenită de părţi creează într-adevăr premisele unui dezechilibru major în drepturile procesuale ale uneia din părţi, cu riscul de anulare a hotărârii arbitrale.

6. Schimbarea reprezentanţilor părţilor

Cu titlu de noutate, prin suplimentarea Art. 17, Regulile ICC 2021 instituie noi măsuri pentru prevenirea conflictelor de interese dintre arbitri şi reprezentanţii convenţionali ai părţilor.

În primul rând, părţile trebuie să informeze cu promptitudine Secretariatul ICC, tribunalul arbitral şi celelalte părţi cu privire la orice modificare a reprezentanţilor săi. Această măsură are rolul de a spori transparenţa procesului arbitral, cu scopul final de a identifica de timpuriu posibilele conflicte de interese între participanţii la proces.

În al doilea rând, tribunalul arbitral poate lua orice măsuri pentru a evita un conflict de interese al unui arbitru care rezultă dintr-o schimbare a reprezentanţilor unei părţi, inclusiv prin excluderea unui nou reprezentant al părţii din procedura arbitrală în tot sau în parte. O astfel de măsură poate fi luată de tribunalul arbitral doar în privinţa unor noi reprezentanţi ai părţii, dacă s-ar genera o situaţie de conflict de interese. Reprezentanţii iniţiali ai părţii, de dinainte de numirea arbitrilor, nu pot fi excluşi prin acest mecanism, fiind subînţeles că este de datoria arbitrului să nu accepte numirea dacă prin aceasta s-ar genera o situaţie de conflict de interese cu reprezentantul unei părţi.

Potrivit unui comunicat al ICC, aceste măsuri sunt menite să protejeze integritatea procesului, prin evitarea modificărilor în componenţa tribunalului arbitral într-o etapă avansată a procedurii.[9]

7. Desfăşurarea audierilor prin videoconferinţă

Pe fondul nevoii de adaptare la distanţarea socială impusă de pandemia COVID-19, s-a decis transpunerea în cuprinsul Regulilor ICC 2021 a posibilității de a organiza audierile prin mijloace de comunicare la distanţă – deja reglementată printre tehnicile de administrare a procedurii arbitrale cuprinse la Anexa IV din Regulile ICC 2017.

Potrivit Art. 26 alin. (1) din Regulile ICC 2021, tribunalul arbitral va avea obligaţia de a pune în discuţia părţilor modul de organizare a audierilor arbitrale, precum și discreția de a decide asupra acestuia, când audierile sunt necesare. După consultarea părților, tribunalul va putea decide dacă audierile se vor desfăşura prin prezenţă fizică sau la distanţă prin videoconferinţă, conferinţă telefonică sau altă metodă de comunicare corespunzătoare.

8. Majorarea pragului valoric pentru aplicarea procedurii accelerate (Expedited procedure)

Regulile ICC 2021 majorează pragul valoric actual de 2.000.000 USD la 3.000.000 USD pentru aplicarea procedurii accelerate, valabil pentru disputele derivate din convenţii arbitrale încheiate începând cu data de 1 ianuarie 2021. Reamintim că procedura accelerată este o procedură simplificată, mai scurtă şi mai puţin costisitoare decât procedura ordinară, şi care se aplică automat pentru disputele de o valoare sub pragul stabilit de Reguli, dacă convenţia arbitrală a fost încheiată după data de 1 martie 2017 şi părţile nu au convenit ca procedura să nu se aplice.

Această modificare destinată a lărgi sfera de aplicabilitate a procedurii accelerate a fost introdusă pe fondul succesului acestor proceduri în practica recentă a ICC.[10]

9. Emiterea unei hotărâri arbitrale suplimentare (Additional award) de tribunalul arbitral

Prin completarea adusă Articolului 36, Regulile ICC 2021 prevăd cu titlu de noutate posibilitatea oricăreia dintre părți de a solicita, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii arbitrale, emiterea unei hotărâri arbitrale suplimentare prin care tribunalului arbitral să se pronunţe asupra acelor pretenţii care au fost formulate în procedura arbitrală, dar cu privire la care tribunalul a omis să se pronunţe prin hotărârea arbitrală emisă. Tribunalul se va pronunţa în termen de 30 de zile de la expirarea termenului pentru primirea comentariilor formulate de cealaltă parte, printr-o hotărâre suplimentară transmisă în draft către Curtea ICC pentru verificare (scrutiny) potrivit Art. 34.

Acest amendament prezintă o importanţă deosebită, întrucât încă de la momentul Regulilor ICC 2012 s-a semnalat o lipsă de autoritate a tribunalelor arbitrale ICC de a completa hotărârile arbitrale odată pronunţate cu privire la alte aspecte decât cele strict legate de corectarea (din punct de vedere formal) sau interpretarea hotărârii. Tribunalele arbitrale puteau completa hotărârea arbitrală pentru a corecta pe fond eventuale omisiuni cu privire la pretenţiile formulate de părţi doar dacă legea de la locul arbitrajului permitea expres acest lucru.[11]

10. Soluţionarea disputelor cu privire la administrarea procedurii arbitrale de către Curtea ICC

Cu titlu de noutate, Regulile ICC 2021 prevăd la noul Articol 43 că pretenţiile decurgând din sau în legătură cu administrarea procedurii arbitrale de către Curtea ICC în baza Regulilor ICC vor fi guvernate de legea franceză şi soluţionate de Tribunalul Judiciar din Paris, Franţa, căruia i se acordă competență exclusivă (Tribunal Judiciaire de Paris). Prin supunerea disputelor spre soluţionare potrivit Regulilor ICC, părţile acceptă competenţa Tribunalului Judiciar din Paris de a judeca eventualele dispute privind răspunderea instituţiei arbitrale. Această modificare a fost cel mai probabil introdusă pentru a preveni iniţierea de litigii împotriva Curţii ICC în jurisdicţii care pot avea o înţelegere deficitară a arbitrajului sau chiar o atitudine ostilă faţă de acesta.[12]

________________________

[1] London Court of International Arbitration.

[2] Disponibil aici.

[3] Vienna International Arbitration Centre.

[4] The Arbitration Institute of the Stockholm Chamber of Commerce.

[5] Disponibil aici.

[6] De asemenea, Regulile ICC 2021 cuprind două amendamente relevante pentru arbitrajul investiţional: în disputele derivate din tratate, niciun arbitru nu va fi de aceeaşi naţionalitate cu vreuna din părţi dacă părţile nu convin altfel, iar procedura arbitrului de urgenţă nu se aplică în cazul convenţiilor arbitrale cuprinse în tratate.

[7] Standardul General 7 din Recomandările IBA privind Conflictul de Interese în Arbitraj Internaţional şi Nota ICC către Părţi şi Tribunale Arbitrale de la 1 ianuarie 2019.

[8] Disponibil aici.

[9] Disponibil aici.

[10] Din cele 50 de hotărâri arbitrale finale emise în proceduri accelerate ICC, 37 au fost emise în termenul de 6 luni de la conferinţa de administrare a cauzei, iar în alte 10 prelungirea nu a depăşit o lună – ICC Dispute Resolution 2019 Statistics, p. 16.

[11] J. Fry, Comentariu la Regulile ICC 2012, publicat în „The Secretariat’s Guide to ICC Arbitration”, 2012, paras. 3-1277 – 3-1278.

[12] B. A. Warwas, The Liability of Arbitral Institutions: Legitimacy Challenges and Functional Responses, 2017, Haga: Editura Springer, p. 151.

 

 

Valid XHTML 1.0 Transitional