Press Reviews

Focus 2025. Florian Nițu: Avocatura este o meserie vocațională

Juridice.ro | 03 Februarie 2025

Alina Matei: Mulțumesc, stimate domnule avocat Florian Nițu, Managing Partner POPOVICI NIȚU STOICA & ASOCIAȚII. Care a fost cea mai mare provocare profesională anul trecut?

Florian Nițu, Managing Partner POPOVICI NIȚU STOICA & ASOCIAȚII

Florian Nițu: Sunt întotdeauna mai multe provocări profesionale într-un an. Aleg trei dintre acestea. Întâi, schimbările de practică și de reglementare a regimului investițiilor străine. O abordare a autorităților de tip "control total" al proiectelor de câteva milioane de euro sau mai mult dă mari bătăi de cap investitorilor și afectează semnificativ mediul de afaceri în general. Regimul investițiilor străine sensibile din punct de vedere al siguranței naționale se transformă încet, dar sigur în regimul investițiilor străine, pentru că, virtual totul pare că a devenit relevant din punct de vedere al siguranței naționale. Iar mai departe, regimul investițiilor străine se transformă în regimul investițiilor și atât, câtă vreme proiectele și tranzacțiile între locali, cetățeni, rezidenți etc., cad sub incidența regimului. În alte cuvinte, totul la control! A două provocare – care de fapt au fost un ansamblu de provocări – a constat în procesul lung și dureros de transformare-digitalizare a Registrului Comerțului, cu impact major, imediat, abrupt, frustrant și pe alocuri, iremediabil în numeroase proiecte derulate în 2024. Nu ne rămâne decât să ne bucurăm că le-am trecut cumva și prin ORC, într-un final… În fine, spre sfârșit de an am avut de luptat cu efectele turbulențelor politico-instituționale asupra investițiilor în curs – alegeri, decizia CCR, noul guvern, lipsă buget, ordonanțe fiscale etc.

Ce vă propuneți pentru anul 2025 din perspectivă profesională?

În primul rând – ca de fiecare dată – să putem anticipa corect pentru clienții noștri schimbările, evoluția politicilor publice, a reglementărilor, a practicii instanțelor. Devine tot mai dificilă această sarcină, în condiții de stres bugetar major, presiuni socio-civice semnificative, cel puțin din punct de vedere al transformărilor legislative. În al doilea rând, să menținem procesul de creștere a operațiunilor Firmei, în ariile cele mai diverse, continuând să dezvoltăm parteneriatele economice în sectoarele care cer expertiză tehnică aprofundată, cum ar fi de exemplu în energie sau în fintech. În fine, dar nu în cele din urmă, să punem bazele unor echipe și practici noi, prin promovarea din interior a unor avocați excepționali.

Cel mai interesant fenomen al acestui început de secol este prezența Inteligențelor Artificiale peste tot. Așadar, și în sistemul judiciar. Sunt deja judecători care folosesc AI în redactarea hotărârilor, cum este cazul Marii Britanii unde a fost reglementată această chestiune. Dumneavoastră folosiți AI (de exemplu Juridice AI, ChatGPT, Perplexity) pentru studiul problemelor de drept?

Firma folosește MS 365 Copilot, deci Copilot este un asistent pe care îl folosim default. Avem experiențe și cu Co Counsel și Clio Duo. Deși nu am generalizat încă niciun tool de acest timp în Firmă. Nu încurajăm utilizarea ChatGPT sau altor asistenți similari, deși Grok spre exemplu la testările efectuate de noi în intern s-a dovedit surprinzător de "bine informat" în dreptul nostru, cu rezultate notabile pe teme profunde de legalitate românească. Vom adopta cel mai probabil două tool-uri distincte pentru Projects & Transactions (due diligence în principal) și respectiv, pentru Litigii, Arbitraj & Conformitate cu Legea/Compliance.

Prin natura profesiei, juriștii au opinii destul de clare, ceea ce poate duce la dezacorduri de la cele mici până la cele mari în relațiile interumane. Și totuși trebuie să lucrăm și să interacționăm și cu astfel de persoane. Cărțile ne învață că trebuie să cultivăm curtoazia față de astfel de persoane. Dacă ar fi să stabiliți un principiu și două excepții în relațiile colegiale cum ar suna?

Principiul ar fi "Politețea este obligatorie, respectul (profesional) se câștigă". Nu am excepții de la acest principiu de conduită față de confrații avocați. E drept însă că standardul e foarte ridicat și că poate fi câteodată mai greu să rămâi profund deferent și zâmbitor sau îngăduitor și acomodant în față unor poziții juridice abracadabrante sau în fața agresivității, lipsei totale de transparență, sau a practicii ascunderii adevărului, a declarațiilor înșelătoare șamd. Chiar și așa, întotdeauna merită efortul.

Auzim tot mai des că este nevoie de empatie și că fără empatie suntem niște duri, brute sau oameni fără suflet. De câtă empatie au nevoie juriștii?

Sunt dintre aceia care cred cu tărie că avocatură este o misiune, o chemare deci, sau altfel spus, o meserie vocațională. Norocoșii care își găsesc vocația în meseria noastră nu pot fi altfel decât empatici. Un avocat de litigii în general sau de apărare în special, nu "va intra" în dosare în care nu crede că își poate îndeplini misiunea, în majoritatea cazurilor aceasta fiind una de înfăptuire a justiției, sau a unei forme de justiție, inclusiv o justiție de tip marginal, sau o formă de "îndreptare", o corecție, o modalitate de ajustare a unor dezechilibre sau inechități. La fel cu avocații de consultanță în afaceri, unde misiunea înfăptuirii justiției este în general înlocuită cu un cod etic, de multe ori unul complex, elaborat, pluralist. Din nou, susții ca avocat un client cât să-și poată avansa agenda, să încheie tranzacția, să realizeze proiectul și pentru că te identifici cu obiectivele sale centrale, înțelegi misiunea acestuia în economie, în societate șamd, pentru că întotdeauna este o misiune acolo. Sigur, nu de clasamentele misiunilor și credo-urilor de business pe scară axiologică ne ocupăm noi aici, contează mai puțin față de întrebarea formulată. Deci, în câteva cuvinte, sunt întotdeauna empatic în meserie, iar unde nu pot fi pentru rațiuni de cod filozofic, moral sau alte considerente de aceeași greutate, cel mai probabil, mă retrag din proiect.

Pentru un dialog constructiv cu colegii de birou, cu judecătorii, grefierii, procurorii și cu toți juriștii cu care intrăm în contact, ce rezoluție propuneți la început de ani?

Cum bine zici, să ne angajăm pe platforma dialogului profesional, dar cu deplină conștiința că dreptul în post-modernitate emerge din exercițiul argumentării juridice.

Trei cărți pe care le-ați citit în 2024 și trei cărți pe care vi le propuneți să le citiți în 2025?

Greu de ales trei cărți doar, totuși și cu titlu de recomandare pentru lectură, dacă mi se permite, aș menționa din lecturile anului 2024 pe Yascha Mounk – The Identity Trap, Daniel Chandler – Free and Equal și Ann Appelbaum – Autocracy, Inc.

Pentru 2025, hai mai bine să-ți zic trei cărți pe care am simțit nevoia să le recitesc și am făcut-o deja în acest început de an, date fiind întâmplările recente și în derulare la noi și în Statele Unite; acestea sunt: Michael Hardt & Antonia Negri – Empire (mai relevantă acum decât în 2000 când a apărut), Guy Standing – The Precariat (foarte utilă zilele acestea pentru a înțelege fermentul electoral românesc) și James Dale Davidso & Lord William Rees-Mogg – The Sovereign Individual (pentru a pune într-o perspectiva diferită așa zisa nouă oligarhie tech globală).

Un mesaj, vă rog, pentru cititorii J și pentru cei care fac J.

Faceți o treabă excelentă de decenii, iar noi utilizatorii, beneficiarii vă suntem recunoscători.

Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine!

Autor: Alina MATEI
Sursă: Juridice.ro

Articol publicat în ediția online a Juridice.ro din data de 30.01.2025